Quotes By The Genius And The Goddess

“What a gulf between impression and expression! That’s our ironic fate—to have Shakespearean feelings and (unless by some billion-to-one chance we happen to be Shakespeare) to talk about them like automobile salesmen or teen-agers or college professors. We practice alchemy in reverse—touch gold and it turns into lead; touch the pure lyrics of experience, and they turn into the verbal equivalents of tripe and hogwash.”


“The trouble with fiction," said John Rivers, "is that it makes too much sense. Reality never makes sense.”


“Katy was neither a Methodist nor a Masochist. She was a goddess and the silence of goddesses is genuinely golden. None of your superficial plating. A solid, twenty-two-carat silence all the way through. The Olympian's trap is kept shut, not by an act of willed discretion, but because there's really nothing to say. Goddesses are all of one piece. There's no internal conflict in them. Whereas the lives of people like you and me are one long argument. Desires on one side, woodpeckers on the other. Never a moment of real silence.”


“Henry's universe was modeled on the highball. It was a mixture in which half a pint of the fizziest philosophical and scientific ideas all but drowned a small jigger of immediate experience, most of it strictly sexual. Broken reeds are seldom good mixers. They're far too busy with their ideas, their sensuality and their psychosomatic complaints to be able to take an interest in other people - even their own wives and children. They live in a state of the most profound voluntary ignorance, not knowing anything about anybody, but abounding in preconceived opinions about everything.”


“In silence, an act is an act is an act. Verbalized and discussed, it becomes an ethical problem ...”


“You forget," I said, "I'm a writer and the Muses are the daughters of Memory.”


“A te delecta în trecut poate fi literatură bună. Ca înÅ£elepciune însă, nu duce la nimic. Timpul Regăsit este Paradisul Pierdut, iar Timpul Pierdut este Paradisul Regăsit. Lasă morÅ£ii să-ÅŸi îngroape morÅ£ii. Dacă vrei să trăieÅŸti fiecare moment aÅŸa cum Å£i se înfăţiÅŸează, trebuie să mori în momentul următor. A muri este o artă ÅŸi la vârsta noastră s-ar cuveni s-o învăţăm. Te ajută mult să fi văzut pe cineva care a ÅŸtiut cu adevărat cum să moară. Helen a ÅŸtiut să moară fiindcă a ÅŸtiut să trăiască — să trăiască acum ÅŸi aici, pentru mai marea glorie a divinităţii. Åži aceasta atrage în mod necesar după sine de asemenea a muri acolo ÅŸi atunci ÅŸi mâine ÅŸi în nenorocitul nostru eu mărunt. ÃŽn decursul trăirii, aÅŸa cum se cuvine, Helen murise în rate zilnice. Când a sosit judecata finală, practic nu mai rămăsese nimic de plătit.”


“What’s lemonade? Something you make out of lemons. And what’s a crusade? Something you make out of crosses—a course of gratuitous violence motivated by an obsession with unanalyzed symbols.”


“I'd rather entrust my daughters to Casanova than my secrets to a novelist. Literary fires are hotter even than sexual ones.”


“But that was before I saw her coming down those stairs reincarnated as a goddess. A goddess in mourning. Those emblems of bereavement kept alive the pity, the religious adoration, the sense that my beloved was a spirit who must be worshiped in spirit. But out of the black bodice rose the luminous column of the neck; between the coils of honey-colored hair the face was transfigured by a kind of unearthly radiance.”


“Te obiÅŸnuieÅŸti ÅŸi cu asta, repetă el. Cincizeci la sută din consolările filosofiei în cinci cuvinte. Iar cealaltă jumătate poate fi exprimată în ÅŸase: când eÅŸti mort, eÅŸti mort, frate. Sau, dacă preferi, o poÅ£i exprima în opt: nici când eÅŸti mort, frate, nu eÅŸti mort.”


“Când eÅŸti copil, mintea-Å£i este un fel de soluÅ£ie saturată de sentiment, o emulsie a tuturor fiorilor — dar în stare latentă, într-o stare de nedeterminare. ÃŽÅ£i pare, spuse el încet, pe când stăm ÅŸi ne uitam în jos la faÅ£a aceea micuţă pe care somnul o transfigurase în imaginea unei seninătăţi nepământene, îţi pare groaznic de rău pentru ei. N-au idee ce-i aÅŸteaptă. Åžaptezeci de ani de ambuscade ÅŸi trădări, de capcane camuflate ÅŸi decepÅ£ii. Åži de haz - asta-i momeala pusă în capcană. DistracÅ£ii — tot felul de distracÅ£ii. DistracÅ£ii sexuale, distracÅ£ii gastronomice, distracÅ£iile puterii, ale confortului, posesiunii sau cruzimii. Ce fel de capcane îl mai aÅŸteaptă pe micuÅ£ul drăgălaÅŸ culcat acolo sus în pătuÅ£? Nu te lasă inima să te gândeÅŸti. Singura alinare e că nu ÅŸtii nimic înainte de întâmplare, iar apoi uiÅ£i, sau îţi devine totul indiferent. Fiecare scenă a balconului se preschimbă într-o afacere de pigmei dintr-un alt univers! Åži desigur, la capăt te aÅŸteaptă întotdeauna moartea.”


“In fiecare clipă o trecere este pe vecie acea trecere. Semnificativ este faptul că există, ÅŸi existând (cum atât de clar se poate vedea când eÅŸti îndrăgostit) este sinonim cu a Fi scris cu cel mai mare F posibil. De ce iubeÅŸti femeia de care eÅŸti îndrăgostit? Deoarece ea este. Åži aceasta-i la urma urmelor, propria definiÅ£ie a lui Dumnezeu despre sine: sunt cel ce sunt. Fata este cea care este. Ceva din acest «este» se revarsă ÅŸi impregnează întregul univers. Obiectele ÅŸi evenimentele încetează de a mai fi simple reprezentante ale unor categorii ÅŸi-ÅŸi dobândesc unicitatea; încetează de a mai fi ilustraÅ£ii ale abstracÅ£iunilor verbale ÅŸi devin pe deplin concrete. ÃŽncetezi să mai fii îndrăgostit ÅŸi universul recade, cu un aproape perceptibil scârţâit de zeflemisire, în obiÅŸnuita-i nesemnificaÅ£ie. Ar putea rămâne vreodată transfigurat? Poate că da. Poate e o chestiune legată de iubirea pentru divinitate. Dar aceea nu este nici aici, nici acolo. Sau mai degrabă este unicul lucru care e fie aici, fie acolo, oriunde; dar dacă am spune asta toÅ£i prietenii respectabili s-ar rupe de noi, ba poate am sfârÅŸi într-un ospiciu.”


“Practicăm alchimia pe dos: atingem aurul ÅŸi-l prefacem în plumb; atingem liricul pur al experienÅ£ei ÅŸi-l prefacem în echivalente verbale de măruntaie ÅŸi lături. Cât de intolerabil de rudimentară ne este limba! Dacă nu menÅ£ionezi corelativele filosofice ale emoÅ£iei, prezinÅ£i denaturat faptele. Dar dacă le menÅ£ionezi, riÅŸti să apari cinic ÅŸi vulgar. Că e pasiunea sau atracÅ£ia moliei pentru stea, că e tandreÅ£e, adoraÅ£ie sau năzuinţă romantică — iubirea este însoÅ£ită de fenomene la nivelul terminaÅ£iilor nervoase, al pielii, al membranelor mucoase sau Å£esuturilor glandulare ÅŸi erectile. Cei ce nu spun asta sunt mincinoÅŸi. Cei ce o spun sunt catalogaÅ£i obsceni. BineînÅ£eles, vina o poartă filosofia noastră de viaţă; ÅŸi filosofia noastră de viaţă este în mod inevitabil un produs adiacent al limbii care separă în idee ceea ce în fapt ese întotdeauna inseparabil. Separă ÅŸi evaluează în acelaÅŸi timp. Una dintre abstracÅ£ii este «bine»; cealaltă «rău». Nu judecaÅ£i ca să nu fiÅ£i judecaÅ£i. Dar limba are o astfel de natură, încât nu poÅ£i să nu judeci. Ceea ce ne trebuie cu adevărat este un alt set de cuvinte, cuvinte care să poată exprima unitatea naturală a lucrurilor. Tot ce-Å£i rămâne de făcut este să te bălăceÅŸti în metafore. O soluÅ£ie suprasaturată de sentimente ce poate fi cristalizată fie din interior, fie din exterior. Cuvinte ÅŸi evenimente ce cad în supa psiho-fizică ÅŸi o îngroaşă cu cheagurile producătoare de acÅ£iune ale emoÅ£iei ÅŸi sentimentului.”


“Pe drept cuvânt, morÅ£ii cu morÅ£ii, viii cu viii. Dar văd că vrei să pleci.Se ridică, îmi luă braÅ£ul ÅŸi mă conduse în hol.
— Să conduci cu atenÅ£ie, îmi spuse deschizând uÅŸa de la intrare. Suntem Å£ară creÅŸtină ÅŸi sărbătorim naÅŸterea Mântuitorului. Pretutindeni vei întâlni doar oameni beÅ£i.”


“Literatura psihologică reprezintă o lectură plăcută, chiar instructivă. Dar ce explică? Totul cu excepÅ£ia esenÅ£ialului, orice în afară de cele două lucruri care ne determină în ultimă instanţă cursul vieÅ£ii, Predestinarea ÅŸi Harul.”


“Poate părea ciudat, dar cele mai apropiate de realitate sunt întotdeauna operele literare considerate a fi cel mai puÅ£in adevărate. S-ar putea ca realitatea în totalitatea ei să fie întotdeauna mult prea puÅ£in demnă de a fi înregistrată, prea lipsită de sens sau prea oribilă pentru a rămâne neliteraturizată.”


“Incidental, m-am aflat ÅŸi eu în primăvară foarte aproape de judecata finală. De fapt, nici nu aÅŸ mai fi aici dacă n-ar fi existat penicilina. Pneumonia, prietena bătrâneÅ£ii. Astăzi medicina te învie ca să poÅ£i trăi bucurându-te de arterioscleroză sau de cancerul prostatei. AÅŸa că, precum vezi, totul este cu desăvârÅŸire postum. Cu excepÅ£ia mea, sunt morÅ£i cu toÅ£ii iar eu trăiesc din timp împrumutat.”


“مشكلة القصة الخيالية أنها تنطوي على مغزى أو معنى بأكثر مما ينبغي، بينما ما يحدث بالفعل في الحياة لا يبدو وكأن له مغزى أو معنى على الإطلاق”


“Universul lui Henry era modelat ca un whisky cu sifon. Un amestec în care păhărelul de experienţă imediată, în cea mai mare parte sexuală, se pierdea complet într-un sfert de litru din cele mai spumoase idei filosofice ÅŸi ÅŸtiinÅ£ifice. Debilii fizici sunt arareori buni la amestecuri. Sunt mult prea preocupaÅ£i de ideile lor, de senzualitatea lor, de crizele lor psihosomatice ca să mai poată acorda vreun interes altor oameni — chiar dacă e vorba de soÅ£ii sau copii. Ei trăiesc într-o stare de cea mai profundă ignoranţă voluntară, neÅŸtiind nimic despre nimeni, dar abundând în idei preconcepute despre orice.”


“Jeżeli chce siÄ™ żyć każdÄ… nadarzajÄ…cÄ… siÄ™ chwilÄ…, trzeba umierać dla każdej innej chwili.”


“La oscuridad se hizo más densa a nuestro alrededor y, de pronto, lo árboles se cerraron sobre nosotros y nos vimos sumergidos en la doble noche del bosque.”


“Se prueba el pastel comiéndolo; no en el libro de cocina.”


“Era un consejo demasiado bueno como para que yo pudiera seguirlo.”


“[...] En la misma reunión, un cóctel, en que yo la conocí. ¿Lo recuerda?
No, no lo recuerdo. No recuerdo a nadie de los que participaron en aquella ocasión, salvo a Helen. Cuando se ha estado a punto de ahogarse, uno recuerda quién le salvó, no a los espectadores del muelle.”